Sfintele Ierurgii ortodoxe. Slujbe bisericești. Partea a I-a.

„Ierurgiile sunt acele lucrări harice prin care se exorcizează, se binecuvântează şi se sfinţesc persoanele vi sau moarte, natura însufleţită şi cea neânsufleţită. […]

 

Temeiuri biblice:

Mântuitorul a binecuvântat pâinile (Matei 14,9; Matei 15,36) a binecuvântat copiii (Matei 19,15) şi a poruncit Apostolilor să binecuvânteze casele (Matei 10,12; Luca 6,13; 4,4-5). Dar textul fundamental pentru săvârşirea ierurgiilor este (I Tim 4,4-5) „pentru că toată făptura lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat dacă se ia cu mulţumită, căci se sfinţesc prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciuni.”  […]

Unele irerurgii sunt moştenite din Legea Veche: rugăciunea pentru femeia lăuză, rugăciunea pentru izgonirea diavolilor, pentru binecuvântarea pâini etc. […]

Felurile ierurgiilor:

Ierurgiile se pot clasifica […] în trei feluri şi anume: după destinația lor, după forma lor externă, după efectul lor.

I După obiectul lor sau destinația lor, ierurgiile sunt:

      a.   Cele care se referă la persoane;

      b.   Cele care se aplică la obiecte.

II După formă sau structura externă, se împart în: rugăciuni, rânduieli, slujbe.

1. Rugăciunile, sunt ierurgiile cele mai scurte, compuse dintr-o moliftă sau rugăciune scurtă; ex: Binecuvântarea salciei de Florii.
2. Rânduieli, sunt ireurgii mijloci ca întindere, compuse din cântări, ectenii, tropare şi rugăciuni ale preotului; ex: Rânduiala Parastasului.
3. Slujbele, sunt cele mai lungi şi mai importante ierurgii şi conțin în plus Apostolul şi Evanghelia, iar preotul se îmbracă în mai multe veșminte; ex: Agheasma, Slujba Înmormântării.

III După scopul şi efectele lor, ireurgiile pot fi: exorcisme, curăţiri, binecuvântării şi sfinţiri.

1. Exorcismele, sunt rugăciuni şi rânduieli care urmăresc eliberarea omului şi a naturii de sub stăpânirea diavolului.
2. Curățirile şi dezlegările, sunt rugăciuni prin care anumite persoane sunt dezlegate de păcate fără voie, legate de rânduiala firii.
3. Binecuvântările, sunt rugăciuni sau rânduieli prin care, cu semnul Sfintei Cruci, se invocă harul divin asupra unei persoane sau a unui lucru menit pentru hrana şi folosul omului.
4. Sfințirile sau consacrările, sunt ierurgi prin excelență, depline […]; ex: Sfeştania, Sfinţirea Bisericii, Hirotesiile.

Locul

            […] Unele se săvârșesc în Biserică, altele în case, altele în mijlocul naturii.

Timpul

            Unele ierurgii sunt legate de sărbători sau date din calendar, cele mai multe nu au un timp anume şi se pot săvârși oricând.

Săvârşitorul

            Este, de obicei, preotul. Sunt rezervate episcopului ierurgiile următoare: sfinţirea Marelui Mir, sfinţirea Bisericii, sfinţirea Antimisului,”[1] și Hirotesiile.

           

Ierurgii care se referă la om, se împart în:

1. „Ierurgii sau rugăciuni în legătură cu naşterea omului, cum sunt: rânduiala femeii după naştere, rugăciunea de punere numelui pruncului şi rugăciunile de îmbisericire a femeii şi pruncului la 40 de zile după naştere.
2. Ierurgii care sfinţesc viaţa omului pe pământ, cum sunt: rugăciuni pentru cei ce sunt sub blestem şi jurământ, rugăciuni de împăcare a celor învrăjbiţi, rugăciuni pentru tot felul de boli la copii, tineri şi bătrâni, şi mai ales molitfele cele mari ale Sfântului Vasile cel Mare pentru izgonirea duhurilor necurate din oameni, prin care se vindecă prin minune dumnezeiasă cei epileptici şi cei stăpâniţi de diavoli, pentru păcatele lor sau pentru că au fost blestemaţi de preoţi,  de arhierei, şi de părinţi, ori au fost trimişi asupra cuiva prin vrăjitorie şi farmece de către cei ce slujesc satanei. O iereurgie specială este rânduiala rasoforului şi a tunderii în monahism, numită şi slujba marelui şi îngerescului chip. […] ”[2]
3. Ierurgii care privesc sfârşitul omului pe pământ, cum sunt: rânduiala pentru darea sufletului, slujba înmormântării mirenilor, a pruncilor, a preoţilor, a călugărilor şi a arhiereilor; rugăciuni de dezlegare a celor adormiţi, rânduiala citirii stâlpilor la cei morţi, rânduiala pomenirii morţilor la 3, la 9, la 40 de zile şi rânduiala parastaselor sau panahidelor pentru cei răposați.”[3]

Ierurgii care se referă la materii, obiecte şi natura înconjurătoare în care îşi duce viaţa omul pe pământ.

„Aceste ireurgii se împat şi ele tot în 3 categorii:

1. Ierurgii sau slujbe de sfinţire a obiectelor de cult: slujba sfinţirii icoanelor, a crucilor şi troiţelor; sfinţirea sfintelor vase ale Bisericii cu care se face Sfânta Liturghie; sfinţirea veşmintelor noi diaconeşti, preoţeşti şi arhiereşti; sfinţirea clopotelor noi, a locului şi temeliei noilor biserici şi mai ales sfinţii bisericilor noi  numită şi târnosire .[…]
2. Ierurgii privind sfinţirea apei, adică agheasma mică şi agheasma mare de la Bobotează şi a obiectelor legate direct de viaţa omului, cum sunt rugăciunile de sfinţire a temeliei pentru case, a caselor noi şi a caselor tulburate de duhuri necurate; rugăciuni de sfinţire a fântânilor noi, a vaselor spurcate, a alimentelor necurate şi pentru vitele ce se îmbolnăvesc; rugăciuni pentru binecuvântarea mesei, a praznicelor, a colivei, a semănăturilor, a roadelor noi din cursul anului; a corăbilor, a maşinilor; rugăciuni de izgonire a lăcustelor şi gândacilor care atacă recoltele; rânduiala sfinţirii şcolilor şi localurilor publice de folos obştesc, precum şi alte rugăciuni de acest fel.
3. Ierurgii speciale,  cum sunt: rânduiala slujbelor şi procesiunilor pentru ploaie pe timp de mare secetă, rânduiala procesiunilor numite litanii, cu scoatera pe câmp şi prin sate a sfintelor moaşte şi a icoanelor făcătoare de minuni, pe timp de război, de secetă, de boli, cutremure şi alte primejdi mari care ameninţă viaţa omului.”[4]

---

[1]Pr. Conf. dr. George Remete, Dogmatică Ortodoxă, Manual pentru Seminarile Teologice, Ediţia a treia, revăzută şi adăugită, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, pp.335-338.

[2] Irerurgii care privesc hirotesiile clerului inferior şi superior, cum sunt: hirotesia în  citeţ, în ipodiacon, în duhovnic.

[3] Protosinghel Ioanoichie Bălan, Călăuză Ortodoxă în Biserică I, Editată de Sfânta Mănastire Sihăstria, 1991, pp. 118-119.

[4] Ibidem, pp. 118-119.