luni, 11 noiembrie 2013

Minuni ale Ortodoxiei.


Cele 3 Minuni ale ortodoxiei se întâmplă numai pe stil vechi.

Minunea Focului Sfânt de la Ierusalim

„În Vinerea Sf. Paști, prohodul s-a terminat aproape de ziuă în Sâmbăta Sf. Paști. Iar când se citește Evanghelia: „Și au pecetluit mormântul împreună cu custodia” atunci intră armata în biserică și se duce și stinge cele 40 de candele de aur de la Sf. Mormânt și pe lespedea Sf. Mormânt [...] pun pecete, preoții au pus deja vată foarte groasă acolo, ca atunci când va veni Lumina s-o ia și s-o dea aprinsă la popor [...] pe urmă s-au stins cele 2770 de candele din tot mormântul.[...]
Sâmbătă la orele 11 [...] intră toată lumea liniștită în biserică [...] fiecare are în mâna lui câte un smoc de 33 de lumânări, atâtea câți ani a avut Domnul nostru Iisus Hristos. Pe la orele 12, [...] vine patriarhul, desculț și cu capul gol, îmbrăcat într-o cămașă albă de mătase cu mânecă largă. [...]  Patriarhul este controlat de armată în fața a mii de oameni, ca nu cumva să aibă ceva de aprins și să se spună că a făcut ceva și a aprins Sf. Lumină. După aceea episcopii îl îmbracă. [...] pe la orele 13, patriarhul se roagă în trei limbi: „Să ne rugăm să vie Sf. Lumină” [...] și ține rugăciunea lui cam o jumătate de oră [...] iar când se termină rugăciunea de chemarea a Sf. Lumini, numai ce auzi în biserică: „Kirie eleison, Gospodi pomilui, Doamne miluiește”- fiecare strigă în limba lui. Patriarhul stă în genunchi și exact când a ajuns Vecernia la cântarea „Lumină lină a slavei Tatălui ceresc…” a intrat un nor azuriu albastru în biserică, la care nu te puteai uita, că te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger [...] și s-a dus lin, drept la mormântul lui Hristos, când a atins piatra de pe Sf. Mormânt, toată vata de pe el s-a aprins și toate candele s-au aprins singure. La cei din balcoanele de sus li s-au aprins singure lumânările în mâini. Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile și când s-au deschis ușile de la Sf Mormânt, înăuntru era un cuptor mare de văpaie de foc, o văpaie albăstruie albă. Patriarhul are niște cutii mari cu cheițe și cu mânera și cu multe găuri. Patriarhul ia vata aprinsă și o bagă cu foc în cutii și Lumina țâșnește prin găuriile cutiilor și apoi le încuie cu cheița și i-a cutiile de mânere, iar diaconii merg înainte și havași (soldați) cu culioane roșii, ca protopopii și cu bastoane de argint, care-l păzesc pe Patriarh și merg prin mijlocul bisericii cu vasele cu lumină și strigă: „Veniți de luați lumină” de la Lumina patriarhului mii și mii de lumânări se aprind că țâșnește pe găurile acelea ca razele soarelui. [...]
Lumina aceasta a învierii se aprinde numai la Paștile ortodoxe, la cele catolice nu se aprinde. [...] Lumina este imaterială, timp de 2 minute dai pe față cu ea și nu te arde.”[1]


Lumina Sfântă nu se aprinde pe stil nou.

„Echipele sociologice inițiate de Dimitrie Gusti între cele două războaie mondiale au cercetat și percepția țăranului român asupra timpului. Atunci au constat că reforma calendarului nu a fost bine primită în mediul rural. În contradicție cu tradiția. Între alte date, sociologii au cules și impresiile sătenilor despre reformă. Concluzii au fost formulate de Ernest Bernea, în studiul „Timpul la țăranul român", publicat în 1940. [...]
 Scria Ernest Bernea. „Moștenirea din bătrâni alcătuiește însuși felul de existență al acestei comunități; tradiția este atotstăpânitoare (...) Tot ce vine din trecut are un caracter aproape religios, față de care se impune cel mai profund respect".
 Pentru țăranul român, mai scrie Bernea, atacarea calendarului a însemnat atacarea cultului, a religiei însăși. Chestionați de sociologi, [...] țăranii auziseră că de Paștele anului 1925, lumina învierii nu s-a aprins pe Sfântul Mormânt de la Ierusalim în ziua Paștelui pe stil nou. „În noaptea de înviere, la sfântul mormânt se aprind niște lumânări, singure. În 1925 la sfântul mormânt nu s-au aprins lumânările cu 13 zile mai târziu, pe stil nou, și de atunci Paștele a rămas tot pe vechi, Dumnezeu nu a vrut altfel", au mai spus țăranii.”[2]
„În 1969-1970, Patriarhul ortodox al Ierusalimului Benedict a introdus Calendarul Iulian Revizuit determinat de Consiliul Mondial al Bisericilor cu sediul la Geneva, care a schimbat calcularea  datei evenimentului. În același an, Focul Sfânt nu apare la Sfântul Mormânt. Cronologia ecleziastic originală (Calendarul Bisericii Ortodoxe Răsăritene), cu calcularea inițială a datei a fost imediat restaurată, și Focul Sfânt a reînceput să apare în anul următor și după aceea.”[3]

Minunea întoarcerii Iordanului înapoi

„În fiecare an,[...] cu o zi înainte de Boboteaza (conform Calendarului Iulian[4], pe 18 ianuarie), în timpul sfințirii apelor, are loc miracolul râului Iordan  care își inversează curgerea sa. Miracolul se repetă în fiecare la data de 18 ianuarie, în unii ani, cu mai mult intensitate. În conformitate cu Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, minunea a avut loc atunci când Iisus a intrat în râul Iordan pentru a Se botezat de Marele Profet și Sfânt Ioan Botezătorul când ‹‹Iordanul și-a inversat curgerea sa! ››[5]

Minunea Sfântului Nor  ce apare deasupra Muntelui Tabor
            „Norul Sfânt care coboară pe Muntele Tabor în fiecare an la 19 august, când este sărbătoarea Schimbării la față lui Hristos în funcție de Calendarul Iulian[6], urmat de Patriarhia Ierusalimului. Acesta este un miracol [...] în fiecare an [...] și este vizibil cu ochiul liber. Sfântul nor poate fi, de asemenea, [...]  ca o ceață. [...] Miracolul are loc ca urmare a slujbei de Priveghere [...]. Acest miracol apare indiferent de cât de clar este cerul [...] și este un fapt observabil care se întâmplă în același timp, în fiecare an, la aproximativ ora 4:00 odată cu încheierea Sfintei Liturghii. [...] Acest Nor Sfânt se pogoară numai deasupra  Mănăstirii ortodoxe de pe Muntele Tabor, nu și deasupra celorlalte biserici eretice de pe munte. Când Norul Sfânt se pogoară parfumează și luminează zona cu o culoare roșie-alburie (unii spun portocaliu), în mijlocul nopții. Parfumul se răspândește ca tămâia, deși este diferit de tămâie.”[7]


[1] Diacon Gheorghe Băbuț, Pelerinul Român, Colecția ortodoxia românească, editată de Mănăstirea Porțărița, Editura Pelerinul Român, 1997, pp. 143-144.
[2] Reforma calendarului a adus schisma în Biserica Ortodoxă, www. adevarul.ro/cultura/istorie/reforma-calendarului-adus-schisma-biserica-ortodoxa-1_50b9f0fd7c42d5a663ad0fa4/index.html, accesat la data de 7.11.2014.
[3] Theoharis Kekis, The Orthodox Church Calendar, Cyprus Action Network of America, www.cyprusactionnetwork.org/yahoo_site_admin/assets/docs/Orthodox_Church_Calendar.334130901.pdf, accesat la data de 13.11.2014.
[4] Este vorba de Calendarului Iulian pe stil vechi în care data de 5 ianuarie cade în Calendarul pe stil nou  în 18 ianuarie .
[5] Theophany/Epiphany, the miracle of the River Jordan, and the Great Prophet John the Baptist
January 5, 2010 in Orthodox Saints and Church Fathers, Orthodox Sermons & News, www.orthodoxword.wordpress.com, aceesat la data de 12.10.2013.
[6] Este vorba de Calendarului Iulian pe stil vechi, în care 6 august cade în Calendarul pe stil nou în 19 august .
[7] MYSTAGOGY: The Miraculous Holy Cloud of Mount Tabor, www. johnsanidopoulos.com, accesat la data de 12.10.2013.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu