„În prima zi,
sufletul este răpit cu putere din trup de îngeri înfricoșători [...] .Sufletul stă lângă trup și-l
privește mirându-se cum a putut să locuiască într-o astfel de temniță, el care
este atât de frumos și plin de strălucire Dumnezeiască.
A doua zi sufletul
este luat de îngerul păzitor, mergând cu viteza gândului, în toate locurile în
care a fost cât a trăit pe pământ arătându-i faptele pe care le-a făcut, bune
sau rele. [...]
A treia zi [...]
sufletul primește încă 6 îngeri pentru a trece înfricoșătoarele Vămi ale
Văzduhului și a fi dus în fața Preasfintei Treimi. [...] După trecerea vămilor,
sufletul ajunge în fața Preasfintei Treimi, iar cei 6 îngeri merg în ceata lor,
rămânând numai îngerul păzitor care va purta de grijă de suflet. [...] După ce
i se face judecata, Dumnezeu trimite sufletul împreună cu îngerul păzitor, să
treacă 6 zile prin Rai.
Acolo sufletul
vede :
-Ierusalimul
Ceresc (Apoc.21,2),
-Lumina
Dumnezeiască (Apoc.22,25),
-Locașurile drepților (Mt,14,22),
-Cântările îngerilor
(Mt.13,43),
-Frumusețile
veșnice, mângâiere duhovnicească, bucurie, dreptatea și paca Duhului Sfânt.
Sf Apostol Pavel
ne spune : ‹‹Cele ce urechea nu a auzit,
ochiul n-a văzut și la inima omului nu s-a suit, acestea le-a pregătit Dumnezeu
celor ce-L iubesc pe El›› (I Cor. 2,9).
În a noua zi
sufletul ajunge din nou în fața Preasfintei Treimi, unde este din nou judecat. [...]
După aceasta sufletul este trimis împreună cu îngerul păzitor 30 de zile prin
Iad. Aici vede sufletul cele nouă munci ale Iadului.
I Prima muncă a
Iadului este focul cel veșnic. Sf Prooroc Isaia zice : ‹‹Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care
din noi poate să stea pe jarul cel de veci›› (Isaia
33,14). Acest foc este imaterial, arde cumplit și niciodată nu scade.
Mântuitorul va spune celor păcătoși :
‹‹Duceți-vă de la mine blestemaților în
focul cel veșnic gătit diavolilor și îngerilor săi››
(Mt. 25,41).
II A doua
pedeaapsă este Tartarul, scrâșnirea dinților de care vorbește Sf Evanghelie (Mt.
8,12-18 ; 12-22 ; 13-25 ; 30)
III A treia pedeapsă pe care o vede sufletul este duhoarea
păcatelor (Is. 3,24-3,33).
IV A patra pedeapsă este a vederii prin care, sufletul
păcătos se pedepsește prin vederea fețelor urâte și întunecate ale diavolilor.
V A cincia pedeapsă este a foamei și a setei sufletești, (Lc.
17,24 ; Ps. 58,17).
VI A șasea pedeapsă este viermele cel neadormit al conștinței
prin care sufletul păcătos vede toate păcatele pe care le-a făcut în viață. ‹‹Viermele lor nu doarme și focul lor nu se stinge›› (Mt.
9,44)
VII A șaptea pedeapsă este
întunericul cel mai dinafară (Mt. 25,30).
VIII A opta pedeapsă este
deznădejdea cea veșnică pe care o are păcătosul fiind osândit veșnic. (Mt.
25.46)
IX A noua pedeapsă este lipsirea de
fericirea veșnică (Mt. 25,21) de părtășia harică cu Dumnezeu.
Dacă întreabă cineva
de ce pentru un păcat de moarte să fie osândit la muncile cele veșnice trebuie
să știe că dacă Dumnezeu l-ar fi lăsat să trăiască veșnic, veșnic ar fi
păcătuit. [...]
În a 40-a zi
sufletul este adus din nou în fața Preasfintei Treimi, unde i se face judecata
particulară.
‹‹Toți
ne vom înfățișa înaintea Judecății lui Hristos, ca să ia fiecare cele ce a
făcut în trup bune sau rele ›› (IICor 5,10 ; Rom 14,10)
Acum
se hotărăște unde va sta sufletul până la Judecata Universală.”[1]
[1] Sufletul omului după moartea trupului - Mănăstirea
Rarău, Editura Inventica, Vatra Dornei, 1995, pp. 5-11.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu