miercuri, 4 februarie 2015

Zaharia tatăl Sfântului Ioan Botezătorul a fost preot așa cum afirmă unii cercetători teologi?




Nu. El a fost arhiereu. Cei ce contestă că Zaharia nu a fost arhiereu se bazează pe versetul (Luca 1.5) „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia” și pe faptul că (Luca 1.11) „i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii”; acest altar, în Templu, se află înainte de Sfânta Sfintelor, iar în acest loc, puteau slujii și preoți.                                   
            Cum demonstrez că a fost arhiereu?
Citim capitolul 16  din Levitic care vorbește despre sărbătoarea Ispășirii. La (Lev.16.12-13)  12 Va lua cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul cel de dinaintea Domnului, o cădelniţă plină, şi tămâie pisată mărunt, binemirositoare, două mâini pline, şi le va aduce înlăuntrul perdelei; 13 va pune tămâia pe focul cel de dinaintea Domnului, iar norul de fum va acoperi acoperământul ispăşirii, cel ce se află pe chivotul mărturiei; şi astfel el nu va muri. 
Arhiereul Aron i-a cădelnița cu tămâie la fel ca Zaharia (Luca 1.8-9) „8 Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, 9 după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze.
La (Lev. 16.17) se spune:  17 Nici un om nu va fi în cortul mărturiei, de când va intra el să se roage în locaşul cel sfânt şi până va ieşi. Aşa se va ruga el pentru sine, pentru casa sa şi pentru toată obştea fiilor lui Israel.
La fel ca la Zaharia (Luca 1.10)  10 Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se.
Deci, Zaharia tatăl lui Ioan Botezătorul era arhiereu fiindcă a slujit la sărbătoarea Ispășirii, în care arhiereul săvârșea slujba de ispășire a poporului, (Lev.16.29-34)  29 Aceasta va fi pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să vă smeriţi sufletele şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul şi nici străinul care s'a aşezat între voi, 30 căci în ziua aceasta se face rugăciune de ispăşire pentru voi ca să vă curăţiţi de toate păcatele voastre, şi curaţi veţi fi înaintea Domnului. 31 Aceasta va fi pentru voi ziua zilelor de odihnă: vă veţi smeri sufletele. Aceasta-i lege veşnică. 32 Rugăciunea [de ispăşire] o va face preotul care a primit ungerea şi ale cărui mâini îl învrednicesc să slujească după tatăl său. El se va îmbrăca în haina de in, cu haina cea sfântă; 33 el se va ruga în sfânta-sfintelor, el va face curăţirea cortului mărturiei şi a jertfelnicului, el se va ruga pentru preoţi şi pentru toată obştea. 34 Aceasta va fi pentru voi lege veşnică: fiilor lui Israel li se vor face rugăciuni de ispăşire pentru păcatele lor; o dată pe an se vor face”, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.

Biserici semi-îngropate sau biserici bordei.


Bisericile semi-îngropate, sunt monumente arhitectonice construite de către strămoșii noștrii în vremea stăpânirii turcești sau tătare despre aceste biserici nu pomeneşte nimeni în istoria noastră bisericească.
 Există „25 astfel de lăcaşuri descoperite în zona Olteniei [...] provenind din secolele XVII-XVIII.”[1]
Asemenea biserici se găsesc și în Dobrogea, unde „în sud-vestul judeţului Constanţa există [...] Biserica semi-îngropată de la Izvoarele (Pârjoaia), [...] în acelaşi [...] zona”[2] se găsește „un alt aşezământ cu structură semi-îngropată - Biserica Sfântul Nectarie din Canlia, lăcaşul de cult datează din secolul al XVII-lea, fiind una dintre puţinele biserici fără turlă. [...]
O biserică având o structură asemănătoare, chiar mai mult îngropată, este şi cea din comuna Istria.”[3]
Bisericile din Dobrogea sunt semi-îngropate fiindcă au „fost construite pe timpul când Dobrogea era Paşalâc turcesc. Pe vremea aceea, turcii au pus condiţia ca bisericile ce se construiau să nu fie mai înalte decât celelalte clădiri.”[4]
Alte biserici semi-îngropate se mai găsesc în municipiul Giurgiu, Republica Moldova, și în Bulgaria :
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din municipiul Giurgiu a fost construita între anii 1847 - 1851, pe locul unei foste biserici semi-îngropate care a existat în timpul stapânirii otomane [...].[5]
Biserica din Căușeni - Republica Moldova „Se găseşte în raionul Căuşeni, la circa 80 km Sud-Est de Chişinău. Nu se cunoaşte data exactă când a fost construită: fie la 1455 când găsim prima atestare a Căuşeniului, fie în perioada de domnie a lui Vasile Lupu (1634-1653) sau mai târziu.
În forma ei actuală o avem din timpul reconstrucţiei de la 1763-1767. [...]
Biserica ‹‹Adormirea Maicii Domnului›› din Căuşeni este semi-îngropată, fapt explicat printr-o legendă ajunsă la noi de pe timpul administraţiei tătare din zonă. Se zice că tătarii au admis construcţia unei biserici creştine, cu condiţia ca ea să nu depăşească în înălţime un ostaş pe cal.”[6]
În Bulgaria, „Biserica a Sfintei Fecioare […] se află […] în orașul Sozopol.[…] Acesta […] a fost construit în decursul perioadei otomane în secolul al XV-lea peste ruinele unui templu creştin anterior. Acesta a fost construit pe jumătate îngropată în pământ așa cum era cerută de către turci, care au interzis bulgarilor construirea de clădiri înalte.”[7]
Este posibil ca toate țările care au fost stăpânite de otomani sau tătari să aibă astfel de biserici semi-îngropate.


[1] Foto Video Plimbare prin trecut: satul neolitic de 4.500 de ani de la Drăgăneşti şi biserica-bordei îngropată în pământ de la Stoicăneşti, www.adevarul.ro/locale/slatina/foto-video--vacanta-romania-plimbare-trecut-satul-neolitic-4500-ani-draganesti-biserica-bordeiingropata-pamant-stoicanesti-1_5201e3f9c7b855ff56b1e8b3/index.html , accesat la data de 31.10.2014.
[2] Biserica din Canlia - mărturie a ortodoxismului din vremea paşalâcului turcesc (galerie foto), www.ziuaconstanta.ro, accesat la data de 8.04.2013.
[3] Biserica din Canlia - mărturie a ortodoxismului din vremea paşalâcului turcesc (galerie foto), www.ziuaconstanta.ro, accesat la data de 8.04.2013.
[4] Biserica din Canlia - mărturie a ortodoxismului din vremea paşalâcului turcesc (galerie foto), www.ziuaconstanta.ro, accesat la data de 8.04.2013.
[5] Catedrala Adormirea Maicii Domnului din municipiul Giurgiu, www.giurgiu.djc.ro/ObiectiveDetalii, accesat la data de 8.04.2013.
[6] Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Căuşeni, www.discovermoldova.md, accesat la data de 8.04.2013.
[7] Holy Virgin church, www.visit.guide-bulgaria.com/a/188/holy_virgin_church.htm, accesat la data de 31.10.2014.

Sclavia romilor în Țările Române


Un afiș fals despre vânzarea unor sclavi romi ai unei Mănastiri ortodoxe românești.
„Un afiș din Țara Românească, din 1852, care prezintă o licitație de sclavi (țigani)”[1]
 Acest afiş, este un fals grosolan, probabil din arhivele statului, care vrea sa ne inducă faptul ca mănăstirile, făceau negoț cu sclavi romi. În primul rând afişul nu respectă grafia (scrierea) românească din 1852, mai precis literele care aveau caracter slavon din alfabetul acelei perioade: „c-k; ș- ш; ț- ц; p- п; ă-ь; ce-че; ci-чi; h-x; x-ks; u-”.  
Prin acest fapt se dovedește ca este un fals.
 „Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele XIV-XV până în anul 1862. [...] Trecerea de la folosirea alfabetului chirilic la folosirea exclusivă a alfabetului latin s-a realizat treptat, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.”[2] 
 Alfabetul de tranziţie a avut mai multe modificări ale literelor în anii „Pre-1830, 1833, 1838, 1846(1), 1848, 1846 (2), 1858, 1860”[3].
 „Reintroducerea alfabetului latin pentru scrierea limbii române a fost propusă de Școala Ardeleană în cca. 1780 și adoptat oficial abia în 1881, înainte de aceasta folosindu-se în diverse forme alfabetul chirilic (adaptat sunetelor românești) și alfabetul grecesc, și rareori cel latin, adaptat cu greu.”[4]


[1] Sclavia în România, www.wikipedia.org, accesat la data de 19.03.2013.
[2] Alfabetul chirilic român, www. wikipedia. org, accesat la data de 19.03.2013.
[3] Romanian Cyrillic alphabet, www.wikipedia. org, accesat la data de 28.03.2013
[4] Ortografia limbii române, www.wikipedia.org, accesat la data de 28.03.2013.

Schimbara calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a XI-a din XI


În calendarul pe stil nou dispare sarbătoarea Kyriopascha.

„Kyriopascha (literal: ‹‹Paştile Domnului››) este o suprapunere rară a Praznicului Împărătesc al Buneivestiri (25 martie) cu Sfintele Paşti. [...]
Din cauza diferenţei dintre echinocţiul vernal astronomic şi echinocţiul vernal teoretic calculat de Calendarul Iulian—ultimul folosit atât de Calendarul Iulian cât şi de Calendarul Iulian revizuit pentru calculul Sfintelor Paşti—Kyriopascha nu apare niciodată în Calendarul Iulian revizuit[1], dar poate apărea în cel Iulian neîndreptat[2]. De asemenea, poate apărea în Calendarul Gregorian, care foloseşte echinocţiul vernal astronomic pentru calcularea datei Sfintelor Paşti.
De aceea, Kyriopascha poate fi sărbătorită de bisericile pe stil vechi şi de acelea pe stil nou care folosesc Calendarul Gregorian (de exemplu Finlanda şi Estonia), cu toate că nu apare în acelaşi an, dar nu de cele care folosesc Calendarul Iulian revizuit.”[3]


[1] Stil nou.
[2] Stil vechi.
[3] Kyriopascha, www.orthodoxwiki.org, accesat la data de 6.04.2014.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a X-a din XI



 Schimbarea calendarului „denaturează postul Sf. Apostoli.
 Dintre cele patru posturi mari singurul post variabil (schimbător) ca durată este postul Sf. Apostoli. Variabilitatea sa este determinată de data mişcătoare a Paştelui şi de data fixă a praznicului Sf. Apostoli Petru şi Pavel: 29 iunie. În urma hotărârii ecumenice cuprinse în horosul dogmatic de la Niceea  (325), Biserica sobornicească a stabilit o serie de rânduieli, pentru reglarea acestei perioade. Şi anume, intervalul în care poate avea loc Paştele a fost fixat între 22 martie şi 25 aprilie.
Dacă Paştele cade la 22 martie s.v.[1] cea mai timpurie dată [...]  prin urmare avem:  joi 1 mai, 40 de zile de la Paşti - Înălţarea Domnului; Duminică 11 mai, 50 de zile de la Paşti - Pogorârea Sf. Duh. După aceasta urmează săptămâna de harţi, care este rânduială canonică.
            Dacă Paştele cade la 25 aprilie s.v., cea mai târzie dată, [...] prin urmare avem: joi 3 iunie, 40 de zile de la Paşti, Înălţarea Domnului, Duminică 13 iunie, 50 zile de la Paşti -  Pogorârea Sf. Duh. După aceasta urmează săptămâna de harţi, care este rânduială canonică.
            Săptămâna, ce urmează acestei mari sărbători, Pogorârea Sfântului Duh, ce încheie Penticostarul este o săptămână luminoasă de prăznuire ce are rânduite zile de harţi.
            În aceste condiţii postul Sf. Apostoli arată astfel:
-          în primul caz ( Paştele la 22 martie s.v.) începutul postului 19 mai s.v..
-          în al doilea caz  ( Paştele la 25 aprilie s.v. ) începutul postul 21 iunie s.v.
Pentru ambele cazuri, sărbătoarea Sf. Apostoli are loc la data de 29 iunie s.v. Durata minimă, tradiţională a postului Sf. Apostoli poate începe cel  târziu pe data de 21 iunie şi ţine până la 29 iunie, deci cel puţin 8 zile.
Odată cu adoptarea reformei calendaristice din octombrie 1924, Biserica Română s-a văzut pusă în faţa unor mari dileme liturgice, reforma implicând un decalaj calendaristic de 13 zile.
Am văzut că, prin depăşirea termenului de 25 aprilie s.v., dacă Paştele cade după 25 aprilie s.v., după cum s-a şi întâmplat, postul va arăta astfel: 26 aprilie sv - 2 mai sn[2] = postul ţine 7 - 1 zile. Dacă Paştele cade cu câteva zile după 25 aprilie s.v., în aceste condiţii  postul  pur şi simplu dispare!
În aceste condiţii Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât lucruri în contrasens cu Biserica [...] şi anume, post în zile soborniceşti şi canonice de harţi, plus reducerea unui post mare sobornicesc şi ecumenic sub 8 zile. [...]
Nici un canon bisericesc nu permite post numai de trei zile. [...]
Trebuie ştiut că până la introducerea calendarului gregorian în istoria Bisericii nu s-a înregistrat niciodată post în zile de harţi. [...]
Aşa s-a întâmplat în anii 1945 şi 1956 [...]  (Paştele la 6 mai), când Sf. Sinod a hotărât ca postul să se ţină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sf. Apostoli Petru şi Pavel [...] şi în anul 1983 (Paştele la 8 mai), când postul a fost de numai două zile...”[3]

În chestiunea dispariției Postului Sf. Apostoli ca urmare a faptului că Paștele cade pe stil nou după data de 25 aprilie este vorba despre conversia datei Paștelui de pe stil vechi în data de pe stil nou la Bisericile ce au adoptat stilul nou, conform Sinodului de la Moscova din anul 1948, această conversie implică decalajul de 13 zile.
„Pentru menţinerea de bune raporturi între Bisericile Ortodoxe la Conferinţa ele la Moscova din 1948, dezbătându-se problema calendarului cu valoare pentru întreaga Ortodoxie, s-a stabilit ca sărbătorirea Sfintelor Paşti să se fixeze după stilul vechi (calendarul iulian) în conformitate cu Pascalia Alexandrină, iar sărbătorile fixe după calendarul în uz al Bisericii autocefale respective, ca şi obligaţia pentru clerici şi simpli credincioşi de a urma stilul acelei Biserici locale în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-1 ca unul din obiceiurile acelei Biserici.
Biserica Ortodoxă Română aplică - în privinţa calendarului - hotărârile Consfătuirii de la Moscova. O reglementare unitară însă se aşteaptă de la viitorul Sfânt şi Mare Sinod în pregătire, pentru a se rezolva astfel această problemă importantă pentru cultul Bisericii Ortodoxe.”[4]


[1] Înseamnă stil vechi.
[2] Înseamnă stil nou.
[3] Calendarul, www.mitropoliaslatioara.ro/calendarul.php, accesat la data de 2.07.2012.
[4] Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox. Legislație și Administrație Bisericiască vol.II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, pp. 328-329.