marți, 7 aprilie 2015

Traduceri în limba latină ale Vechiului Testament. Traduceri în limba latină ale Bibliei. Traduceri ale Bibliei. Partea a III-a.



Au fost două traduceri Itala și Vulgata.
„Numirea de Itala dată acestei traduceri vechi, este după Sf Augustin și a rămas până în zilele noastre. [...] Traducerea a fost făcută pe la jumătatea secolului al II-lea. Unii presupun că locul traducerii ar fi Africa Proconsulară [...] alții cred că s-a făcut în Italia de unde și-a luat numele de Itala. [...] Traducerea s-a făcut după Septuaginta [...] iar limba traducerii este limba latină vulgară. [...] Itala nu ni s-a păstrat fiindcă locul ei  l-a luat altă traducere latină, anume Vulgata.
Strecurându-se greșeli din cauza copierilor în traducerea veche latină Papa Damasus (384) a încredințat Sf. Ieronim sarcina de a face cuvenita revizuire și îndreptare [...] după Sepruaginta [...] și după originalul ebraic. [...]
Cei mai vechi condici ai Vulgatei datează din secolele VI-VIII.”[1]


[1] Preot Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, pp. 30-32.

Traduceri în limba greacă ale Vechiului Testament. Traduceri în limba greacă ale Bibliei. Traduceri ale Bibliei. Partea a II-a.



„Septuaginta [...] în secolul al II-lea î. d Hr. traducerea era gata. [...] Cele mai vechi condice care păstrează traducerea Septuagintei sunt : Condicele Vatican (secolul IV), Condicele Alexandrin (secolul IV), Condicele Sinaitic (secolul IV), Condicele Sfântului Efrem (secolul V) și alții.
Traducerea lui Achilian (117-138) [...]
Traducerea lui Simah (161-180) [...]
Traducerea lui Teodotion (Teodot) (180-185) [...]
Traduceri anonime în afară de aceste traduceri Origene și Fericitul Ieronim mai amintesc și folosesc în lucrările lor și alte traduceri numite : a cincia, a șasea, a șaptea.”[1]


[1] Preot Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, pp. 25-28.

Cărțile Macabeilor. Cartea 4 Macabei. Canonul cărților biblice. Partea a VII-a.



Cartea 4 Macabei este o carte care se găsea în Biblia românească sub denumirea de Iosip.
„Cartea 4 Macabei este o predică sau un discurs filosofic care lăudă supremația rațiunii piose deasupra patimei. Aceasta nu este în Biblile celor mai multe biserici, dar este în anexă în Biblia greacească, și în canonul Bibliei georgiene. Acesta a fost în 1688 în Biblia românească, unde a fost numit «Iosip», dar nu mai este tipărită în Biblia ortodoxă de astăzi a românilor.”[1]
Traduceri ale Cărții 4 Macabei în limba română :
 Biblia de la București din anul 1688, în Biblia de la Blaj din anul 1795 probabil este și în Bibliile următoare :„Biblia lui Samuil Micu (Blaj) care s-a retipărit în urma câtorva îndreptări la Petersburg în anul 1819 de Societatea Biblică Rusească.
Aceași Biblie de la Blaj s-a tipărit la Buzău în timpul episcopului Filotei între anii 1854-1856 în cinci volume.
Episcopul Andrei Șaguna a retipărit Biblia de la Petersburg făcând mici modificări introduse din Vulgata, Septuaginta și alte ediții între anii 1856-1858 la Sibiu. Biblia lui Șaguna este prima Biblie românească cu ilustrații.”[2]
„Septuaginta tradusă la Editura Polirom în anul 2004 care „urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sunt preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).”[3] 
 Septuaginta tradusă la Editura Polirom are în volumul al III-lea o traducere modernă a cărții 4 Macabei.


[1] 4 Maccabees, www.wikipedia.org, aceesat la data de 21.06.2014.
[2] Preot Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, pp 35-37.

Traduceri ale Vechiului Testament. Traduceri ale Bibliei în limba română. Traduceri ale Bibliei. Partea a I-a.


           „1. Psaltirea Scheiană [...] tradusă la sfârșitul secolului al XV-lea. [...]
         2. Psaltirea lui Coresi tradusă din limba slavonă-sârbească [...] la Brașov în anul 1577. De numele lui Coresi se mai leagă și Psaltirea din 1568 și 1570.
3. Palia adică Vechia Scriptură, tipărită la Orăștie [...] în anul 1582 este tradusă din ebraică, greacă și sârbă [...] cuprinde doar [...] Facerea și Ieșirea.
4. Psaltirea de la Bălgrad tradusă de ieromonahul Silvestru [...] în anul 1651. Traducerea este făcută după ebraică.
5. Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei, tipărită în anul 1673 la Uniev în Polonia [...] apoi Psaltirea în proză în limba românoslavă tradusă după textul grecesc al Septuagintei și cel latin, tipărită la Iași în anul 1680.
6. Prima traducere a întregii Biblii este Biblia de la 1688. [...] Traducerea s-a început în anul 1662 după Septuaginta de către Nicolae Grămaticul și s-a corectat de arhiereul Gherman  din Nisa Capadociei și de către frații Șerban și Radu Greceanu.
7. A doua traducere a Bibliei întregi este tipărită la Blaj între anii 1793-1795. Această traducere este începută de Episcopul unit Petru Pavel Aron continuată de Samuil Micu Clain de Sad  și revizuită de Ioan Bob Episcopul Făgărașului. Este făcută după textul Septuagintei.
8. Biblia lui Samuil Micu s-a retipărit în urma câtorva îndreptări la Petersburg în anul 1819 de Societatea Biblică Rusească.
9. Aceași Biblie de la Blaj s-a tipărit la Buzău în timpul Episcopului Filotei între anii 1854-1856 în cinci volume.
10. Episcopul Andrei Șaguna a retipărit Biblia de la Petersburg făcând mici modificări introduse din Vulgata, Septuaginta și alte ediții între anii 1856-1858 la Sibiu. Biblia lui Șaguna este prima Biblie românească cu ilustrații.
11. Societatea biblică pentru Britania și străinătate a tradus și tipărit Biblia în limba română la Budapesta în anul 1873 și de atunci a tipărit mai multe ediții având hărți biblice și istorice cu texte paralele.
12. În anul 1914 s-a tipărit Biblia întreagă în ediția Sfântului Sinod. La aceasta s-au folosit textele românești existente care au la bază Septuaginta.
13. În anul 1936 [...] Biblia întreagă este tradusă de profesorii Vasile Radu și Gala Galaction aceași profesori [...] dau o nouă versiune a întregii Biblii revizuind traducerea Vechiului Testament după textul ebraic și după cel al Septuagintei [...] în anul 1938.
14. În anul 1944 se tipărește Biblia [...] tradusă de Patriarhul Nicodim după textul Septuagintei folosindu-se însă și de versiunile slavonă și franceză.
15. În anul 1968 se tipărește Biblia [...] este prima Biblie [...] care are hărți biblice. Această ediție cu unele îndreptări de text s-a reeditat permanent.”[1]
Biblia lui Cornilescu tradusă în limba română „și publicată în 1921 [...], revizuită 1924 [...]1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005). ”[2].
Biblia Anania tradusă în anul 2001.
Septuaginta tradusă la Editura Polirom în anul 2004 care „urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sint preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).”[3]



[1] Preot Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, pp 35-37.
[2] Dumitru Cornilescu, www.ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Cornilescu, accesat la data de 25.03.2015.

Diferența dinte Psaltirea ortodoxă și cea protestantă sau neoprotestantă. Canonul cărților biblice. Partea a VI-a.



„Cartea Psalmilor cuprinde 150 de psalmi [...] traducerea Septuagintei are în plus psalmul 151 dar acesta nu este recunoscut drept canonic. De altfel și numerotatea psalmilor diferă în textul Septuagintei față de textul [...] ebraic. Până la psalmul 8 inclusiv ambele texte păstrează aceași numerotare dar începând cu paslmul 9 deosebirea la numerotare diferă așa cum se vede din cel ce urmează:
Textul ebraic:                                                        Textul gercesc al Septuagintei:
Ps. 1-8                                                                    ambele texte de acord 1-8
Ps.  9-10                                                                 se unesc și devin 9
Ps. 11-113                                                              diferență de numerotare 10-112
Ps. 114-115                                                            se unesc și dau 113
Ps. 116                                                                    se despart în doi psalmi 114-115
Ps. 117-146                                                            diferență de numerotare 116-145
Ps. 147                                                                    se despart în doi psalmi 146-147
Ps. 148-150                                                             ambele texte de acord 148-150.
În rezumat traducerea Septuagintei unește într-un singur psalm, psalmii 9 cu 10 și 114 cu 115 din textul ebraic și desparte în câte doi psalmi, psalmul 116 și 147 din textul ebraic.”[1]
Bibliile protestante și neoprotestante preiau textul ebraic de numerotare a psalmilor iar Biblia ortodocșilor preia textul Septuagintei de numerotare al psalmilor.


[1] Preot Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, pp 259-260.