„Septuaginta [...] în secolul al II-lea î. d Hr. traducerea
era gata. [...] Cele mai vechi condice care păstrează traducerea Septuagintei
sunt : Condicele Vatican
(secolul IV), Condicele Alexandrin (secolul IV), Condicele Sinaitic (secolul IV),
Condicele Sfântului Efrem (secolul V) și alții.
Traducerea lui
Achilian (117-138) [...]
Traducerea lui
Simah (161-180) [...]
Traducerea lui
Teodotion (Teodot) (180-185) [...]
Traduceri anonime
în afară de aceste traduceri Origene și Fericitul Ieronim mai amintesc și
folosesc în lucrările lor și alte traduceri numite : a cincia, a șasea, a
șaptea.”[1]
[1] Preot Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul
Vechiului Testament, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002,
pp. 25-28.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu