Pentru a vopsi ouăle pentru Paști trebuie să avem: apă, 3-4 linguri de oțet, 2 linguri de sare și ingredinentele pentru vopseaua tradițională, o bucățică de slănină cu care se vor unge ouăle după ce au fiert în vopsea pentru a deveni lucioase. Ouăle se fierb cam 25 de minute.
Pentru culoarea roșie se folosește ceapă roșie, sfeclă, sovârful sau sovârvul.
Pentru culoare galben sau maroniu se folosește ceapa albă, coji de nucă sau frunze de nuc, gălbenele.
Pentru culoarea verde se folosește urzica.
Culorile rezultate nu vor avea noanțe asemenea unor vopsele chimice.
sâmbătă, 9 mai 2015
Anatema
Blestemul Biserici sau „anatema este sancțiunea extremă pe care Biserica Ortodoxă o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, schismă sau erezie. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.”[1]
„Anatema
este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel [Galateni 1.8,
„Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v'ar propovădui altceva decât ceea ce
v'am binevestit noi, să fie anatema!”; Corinteni 16.22 „Dacă cineva nu-L iubeşte
pe Domnul, să fie anatema! Marana tha!”][2].”[3]
Pe
baza acestor versete din Biblie și pe Sfânta Tradiție, Biserica a alcătuit
slujbe de blesteme.
[1] Anatema, www. orthodoxwiki.org,
accesat la data de 24.10.2014.
[2] I Timotei 1.18-20 „Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, potrivit profeţiilor
făcute mai'nainte asupră-ţi, ca'ntru ele să te lupţi lupta cea bună,19 având
credinţă şi conştiinţă bună. Pe aceasta [din urmă] lepădând-o unii, şi-au
pierdut credinţa; 20 între ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat
Satanei ca să se'nveţe să nu blasfemieze.”
I Corinteni 5.1-5 „1 De peste tot se aude
că'ntre voi există desfrânare, şi'ncă o astfel de desfrânare cum nici între
păgâni nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său! 2 Şi voi, vă
împăunaţi!, în loc ca mai degrabă să fi fost cuprinşi de jale, pentru ca cel ce
a făcut această faptă să fie scos din mijlocul vostru. 3 Ci eu, deşi departe cu
trupul, dar de faţă cu duhul, ca şi cum aş fi de faţă l-am şi judecat pe cel ce
a făcut una ca aceasta: 4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, voi şi duhul
meu fiind adunaţi cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, 5 pe unul ca acesta
să-l daţi Satanei spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să se
mântuiască în ziua Domnului Iisus!”
Romani 9.3„3 căci aş fi dorit ca eu
însumi să fiu anatema a de la Hristos, de dragul fraţilor mei cei de un
neam cu mine după trup”.
Monahismul în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza
În timpul domniei
lui Alexandru Ioan Cuza s-au elaborat legi care aveau ca scop reducerea numărului de monahi
din mănăstiri.
„Spre sfârșitul
anului 1864 s-a dat un decret prin care se reglementa problema monahismului, în
sensul că nu mai puteau fi călugăriți decât cei cu studii teologice și cu
vocație ca din rândul lor să se poată recruta membrii clerului înalt. Din
restul credincioșilor, puteau fi călugăriți; bărbații la vârsta de cel puțin 60
de ani și femeile la cel puțin 50 de ani dar și aceștia numai cu anumite
formalități.”[1]
[1] Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, Pentru Seminarile Teologice Liceale, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 373.
Erezia celor trei limbi sau a pilatienilor. Creștinarea moravilor
„În secolul al
IX-lea slavii din Boemia, Moravia și Panonia în urma fărâmițării Imperiului lui
Carol cel Mare (768-814) au reușit să înfințeze un stat mare, numit Moravia
Mare, care se întindea din Boemia până în Tisa.
În 862 principele
Marii Moravii, Rastislav (845-870) dorin să scape de clericii franci și germani
care primejduiau independența politică a țării, s-a adresat împăratului
bizantin Mihail al III-lea și patriarhului Fotie să trimită pentru moravi
misionari greci de la Constantinopol. Împăratul și patriarhul Fotie le-au
trimis în 863 pe frații Chiril și Metodie care au făcut misiune ortodoxă între
anii 863-867 în Marea Moravie, având ca centru orașul Velehard. [...]
Înainte de a pleca
la moravi ei au alcătuit alfabetul slav glagolitic [...] și au tradus în limba
slavă [...] Evanghelile, Faptele Apostolilor, Liturghierul, și Psaltirea. [...]
În Marea Moravie,
folosind cărțile sfinte în limba slavă [...] episcopii latino-germani [...]
i-au reclamat la Roma că au introdus în cult o nouă limbă liturgică,
limba slavă, căci, după părerea lor eronată, numai trei limbi erau
socotite atunci limbi sacre: ebraica, greaca, și latina. Cei doi frați au
plecat la Roma spre a combate erezia celor trei limbi sau a pilatienilor,
după numele lui Pilat care a pus să se scrie pe cruce în aceste trei limbi. [...]
În 867 [...] au
ajuns la Roma în timpul papei Adrian II (867-872) în fața căruia au apărat cu
succes introducerea Liturghiei slave în cult.”[1]
Creștinismul nu poate avea o limbă sacră cum au alte religii deoarece la Pogorârea Sfântului Duh peste Apostolii (Faptele Apostolilor cap. 2), aceștia când au predicat Evanghelia au fost înțeleși de oameni de diferite limbi care auzeau predica în limba lor.
[1] Preotul Prof. Dr Ioan Rămureanu, Istoria
Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2004, pp. 229-231.
Calendarul Sovietic
Sovieticii
au creat două noi calendare ateistice și anticreștine care aveau săptămâna de
cinci zile și săptămâna de șase zile.
Calendarul
Sovietic „a adăugat cinci apoi şase zile săptămânii de lucru între 1929 şi 1940 Calendarului Gregorian
adoptat de către Rusia în 1918”[1], cu toate că Era începe cu
naştere lui Hristos (Anno Domini) formulele î.Hr. (înainte de Hristos) şi d.Hr.
(după Hristos) sunt înlocuite cu formulele necreștine î. e.n (înaintea Erei
Noastre) şi e.n. (Era Noastră).
Era Noastră
„Începutul erei noastre este
asociat cu naşterea persoanei lui Iisus Hristos, moment care corespunde cu anul
1 al erei noastre sau după Hristos. De la această dată curg anii în ordine
crescândă până în zilele noastre sau perioada înaintea erei noastre, înaintea
naşterii lui Iisus, în care sunt anii ce curg în ordine descrescândă din ‹‹antiquitas›› până la naşterea lui Iisus.”[2]
În Calendarul Sovietic, zilele au o denumire
specială diferita de cea ortodoxă:
În Calendarul Sovietic cu Săptămâna
de cinci zile utilizat „din toamna anului 1929 până în vara anului 1931,
fiecare an calendaristic gregorian a fost, [...] împărțită în 72 de săptămâni
de cinci zile, [...] fiecare zi a Săptămânii de cinci zile a fost etichetat de
către una din cele cinci culori sau de un numeral roman de la I la V. Fiecărui
muncitor i-a fost atribuit o culoare sau un număr pentru identificarea zilei de odihnă a lui sau ei. [...] Dar dacă
soţului ori soţiei, ori rudelor ori prietenilor lor le-au fost atribuite diferite
culori sau numere, ei nu ar avea o zi de odihnă comună pentru familia şi viaţa
lor socială. [...] Culorile variază în funcţie de sursa consultată. Culoarea
Calendarul din 1930 are zile cu violet,
albastru, galben, roşu, verde şi, în această ordine începând cu 1 ianuarie.”[3]
În Calendarul Sovietic cu Săptămâna
de șase zile utilizat „din vara anului 1931 până la 26 iunie 1940, în
fiecare lună gregoriană a fost, [...] împărțită în cinci săptămâni de șase
zile, [...] a şasea zi din fiecare săptămână a fost o zi uniform[4] pentru toţi lucrătorii, acesta este ziua de
6, 12, 18, 24 şi 30 a fiecărei luni. Ultima zi a 31 zi a luni a fost
întotdeauna o zi de lucru suplimentară, în fabrici, care, atunci când se
combina cu primele cinci zile ale lunii următoare, făcea şase zile succesive de
lucru.”[5]
[2] În ce an începe era noastră? ,
www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/in-ce-an-incepe-era-noastra--58604.html,
accesat la data de 7.11.2014.
[3] Soviet Calendar,
www. wikipedia. org., accesat la data de 23.06.2012.
[4] De odihnă.
[5] Soviet Calendar,
www. wikipedia. org., accesat la data de 23.06.2012.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)