Birul sângelui sau darea sângelui era
tributul pe care creștinii îl plateau cu copiii lor turcilor și consta în „ridicarea
forțată a copiilor creștini, îndeosebi a celor mai sănătoși din familiile mai
bune, instituit în provincile europene, la sugestia marelui muftiu, de sultanul
Murad al II-lea, către 1438, pentru trupa de elită a ienicerilor, denumire
derivată din cuvintele turcești ‹‹yeni-ceri›› – trupă nouă, și pentru serviciul personal din
palatul sultanului.”[1]
[1] Preotul Prof. Dr Ioan Rămureanu, Istoria
Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2004, p. 400.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu