„Acești adepți ai
tantrismului îl adoră pe Buddha sub forma sa lamaică (Buddha este întodeauna
asociat satkiei lui, adică dublui lui feminin pasiv), au un cult pentru zeii
Naga, adică pentru puterile chtoniene (puteri aparținând adâncurilor
pământului, sau puteri infernale) se dedau la practica vrăjitoriei și a
riturilor erotice.
Obiceiurile
Arișilor, scrie Wim Swaan, n-aveau prea multe în comun cu cele ale blânzilor
călugări fideli doctrinei budismului : purtau părul lung, beau alcool,
practicau lupte în chip de cavaleri, invocau spiritele defuncților și practicau
alchimia; se dedau și la orgii sexuale de origine tantrică ; acestea
simbolizau unirea lui Budha cu satkia lui (energia feminină), a lui Șiva cu
satkia lui, forțe pozitive și negative ale universului. Preotul și inițiatul,
în timpul acestor rituri erotice, tind să ajungă împreună la realizarea
înăuntrul corurilor lor a imanenței, a consubstanțialității Zeului și a Zeiței.”[1]
[1] Lan Ts’ ing Vat, Angkor, Birmania, Thailanda, Colecția
Călătorii în timp, Traducere Constantin Ionescu-Boeru, Editura Prietenii
Cărții, București, 2000, pp.191-192.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu